Argumente de netăgăduit

Pentru că "irefutabile" ar fi provocat confuzii…

Am comis-o! Partea a doua

Continuarea de aici.

De multă vreme îmi doream să fiu plimbat de către un pilot de raliu pe un circuit de formula 1. Am reușit într-un final. A fost incredibil.

Ba mai mult, am și avut privilegiul de a conduce și mașina personală pe circuitul de la Spa Francorchamps. Așadar, în filmulețul următor se poate vedea confruntarea dintre un ochelarist conducând un VW Passat de 140 CP (eu) și un pilot de raliu cu titluri internaționale pe un Megane RS265 de 265 CP (Vincent Radermecker). Nu a câștigat nimeni, dar pentru câteva minute… I was The STIG!



PS: La un moment dat vita de cameră de filmat (Sony HDR-CX200) și-a propus să focalizeze pe picăturile de ploaie de pe parbriz. Asta e, sănătoși să fim!

Stai așa… Cum?!?

Deci, ca să înțeleg și eu. Sunt inundații în România. Case sub apă, oameni disperați, etc. Vechea poveste. Nici unul dintre sinistrați nu are casa asigurată, asta în condițiile în care asigurarea e obligatorie – există o lege pentru asta. Și totuși, Pontache, plagiatorul-șef de guvern vrea să le dea bani la toți. Ăăăă? Cum?!?

Stai. Păi nu au fost amendați de primărie din cauză că nu și-au asigurat casa?? Nu??

Ah, cică nu. Perfect. Înțeleg atunci că nu mai trebuie să plătim nici pensie și nici sănătate că ne dă Ponta la toți, nu? Că dacă îmbătrânim sau ne îmbolnăvim, ia Ponta bani din buzunarul celorlalți și ne dă și nouă…

Cred că așa populism-socialism de căcat nu se mai practică pe nicăieri. Du-te, băi, copilotule, învârtindu-te, cu tot cu cei 40% susținători ai tăi care nu își asigură casele pe șapte pachete de țigări!

Vive le Roi!

Am asistat până acum la multe momente interesante în Belgia: am văzut greve (inclusiv cea a pompierilor), manifestații, fermieri stropind Parlamentul European cu lapte. Am văzut o țară fără guvern timp de 540 de zile. Am văzut summit-uri europene. Totuși, de curând mi-a fost dat să asist la un moment unic în istoria Belgiei: abdicarea (de bună voie) a unui rege – Albert II și încoronarea unui nou rege – Philippe I. Și asta chiar pe 21 iulie (de ziua mea de naștere).

Zeci de mii de oameni, căldură mare, stații de metrou închise. Totuși, un moment solemn, frumos pe care îl vezi probabil o singură dată în viață.

PS 1: Părerile belgienilor sunt împărțite. Unora le place noul rege, altora nu. Ce e important însă e că steagurile sunt încă la ferestrele caselor și nimeni – absolut nimeni! – nu îl huiduie sau înjură pe noul rege. Așa cum e și normal într-o țară în care principalul rol al monarhiei este să prevină dezbinarea acesteia.

PS 2: Mi-am adus aminte cu scârbă de comunistul de Iliescu și de modul în care i-a interzis regelui Mihai să intre în România imediat după Revoluție.

Burgundia, Franța (23 iunie 2013)

Hai că a venit momentul să mai scot din hibernare și blogul acesta prăfuit. O fac atașând două imagini din Burgundia, Franța. La fel ca și Alsacia, Burgundia este renumită pentru vinuri, viță de vie și muștar. Celebrul muștar de Dijon provine din orașul burgund cu același nume.

A fost o excursie oarecum obositoare din cauza drumului (650 de km s-ar parcurge destul de ușor dacă nu ar trebui să plătești autostrada la fiecare 100 de km îm Franța). Peisajele zonei sunt frumoase. Nu spectaculoase, dar frumoase. Mâncarea a fost bună, cazarea foarte bună (detalii aici).

Domnului Robu, după un an

Numele meu este Daniel Chiriță. Acum mai bine de zece ani, pe vremea când eram student la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul UPT, știam despre domnul (pe atunci prorector și rector) Robu că este un om integru, care nu practică demagogia. V-am apreciat pentru faptul că ați dotat laboratoarele Politehnicii, pentru faptul că v-ați îngrijit de bazele sportive, pentru faptul că ați construit corpul D și cel mai important, pentru că ați descurajat profesorii din subordine să ia șpagă (nivelul Politehnicii este destul de scăzut, dar nu se poate compara cu jegul de la UMF).

Iată că anii au trecut; Dumneavoastră ați simțit nevoia unei schimbări și v-ați înrolat în politică. Read the rest of this entry »

Români proști, unguri proști, sârbi proști…

Norocul a făcut să mă nasc în Timișoara. Un oraș cu diversitate etnică, în care trăiau în pace români, unguri, nemți, sârbi. Ne jucam cu toții împreună, în spatele blocului, băteam mingea la peretele centralei de termoficare. Totul curgea de la sine.

Niciodată nu mi-am pus problema că Csabi e prost din cauză că e ungur. Știam pur și simplu că e prost. Nu din cauză că era ungur, ci din cauză că așa l-a făcut natura. La fel de prost era și Ghiți, care era român. Nu era prost din cauză că era român, era prost din cauză că așa l-a făcut natura.

Laszlo Tokes e un imbecil care întărâtă oamenii la ură. E imbecil din cauză că e ungur? Nu, e imbecil din cauză că așa l-a făcut natura. Vadim Tudor, la fel. Imbecil. Întărâtă oamenii la ură (cu toate că susține că are reprezentanți ai fiecărei minorități în propriul partid). E imbecil din cauză că e român? Nu, e imbecil din cauză că așa l-a făcut natura.

Fotbalistul ăla din naționala Ungariei care a declarat că de când era mic a visat să joace contra României și să arate ce poate e prost. Dar e prost din cauză că așa l-a făcut natura și așa l-au educat părinții, nu din cauză că e ungur.

Am fost în clasă cu Roli. Era neamț, dar bubuia de prostie. Am cunoscut sârbi proști. Francezi proști. Belgieni, englezi, americani proști. Italieni, greci, polonezi, cehi, slovaci proști. Austrieci, spanioli, portughezi proști. Totuși, nici unul nu era prost din cauza apartenenței la vreo etnie. Ci din cauza naturii.

Am repetat în mod obsesiv faza cu “așa l-a făcut natura” pentru a sublinia faptul că nu contează dacă ești român, ungur, sârb sau neamț – dacă ți-e dat să fii prost, prost vei muri. La fel, dacă ți-a dat să fii deștept, deștept vei fi. Fără să conteze etnia din care faci parte.

Una despre integrarea în Schengen

Se pare că guvernul nostru de prostănaci o face lată ori de câte ori are ocazia. Ministrul prostănac Titus Corlățean spune că nu avem noi nevoie de aderare la Schengen. Plagiatorul-șef confirmă declarația prostănacului de la Externe ca fiind poziția oficială a guvernului. Plutonierul Căpșună de la Ministerul de Interne dă și el cu bățul în baltă ca să nu se lase mai prejos. În fine, ideea e că România nu mai vrea să adere la Schengen. Probabil că acum ne dorim o aderare spre est, spre mama Rusie. Doar ne aducem cu toții aminte cât bine ne-au făcut vecinii noștri de la răsărit.

Ce nu înțeleg eu e cum s-a trezit dintr-o dată în noi mândria asta de a fi români. Exista și înainte? Read the rest of this entry »

Mama ei de carne de cal!

De la o vreme încoace, în mai toată Europa e o nouă isterie. După gripa aviară, gripa porcină, boala vacii nebune, iată una și mai amuzantă: isteria cărnii de cal. Idioții de la Ikea retrag chifteluțele (care oricum aveau gust de cur), imbecilii de francezi retrag tot ce prind, spălăciții de englezi îi acuză pe români, desfrânații de olandezi îi insultă pe polonezi, hoții de ciprioți sunt și ei implicați, cretinii de spanioli găsesc carne de cal în cannellini cannelloni, proștii de belgieni se agită ca niște fete mari față cu p… reacțiunea, plagiatorul de Ponta ajunge încă o dată de râsul lumii. Și totul din cauză că există suspiciunea că unele produse din carne de vită nu ar fi de fapt vită, ci cal. Bă, mă lăsați? V-a rămas în gât? Nu vă mai puteți căca? Ați crăpat? Probabil că dacă ați fi crăpat nu ați mai fi făcut atât zgomot pentru nimic…

Credeți că berea aia pe care o beți prin birturi e 100% bere de fiecare dată? Nu, câteodată mai conține și 1% scuipat. Pentru că așa a vrut barmanul.

Alții mor de foame, iar nouă ne pasă că 1% din carnea de vită nu e vită, ci e cal, șarpe, mâță, șobolan sau cocomârlă.

PS: Toate apelativele la adresa popoarelor sunt cu titlu de pamflet (cam așa a reieșit din ce s-a scris prin ziarele lor locale). Singurul apelativ în care cred e “plagiator” – pentru că Ponta chiar e plagiator.

Disney pe gheață (16 februarie 2013)

Dacă despre Cirque du Soleil spuneam la un moment dat că este oarecum apăsător, nu același lucru îl pot spune și despre spectacolul Disney pe gheață. Un spectacol deosebit de pueril (primul semn putea fi numărul incredibil de mare de copii prezenți în sală), dar oarecum relaxant. Sala în care s-a ținut spectacolul (Forest National din Bruxel) e de toată jena: scaune incomode și înghesuite, amplasată într-o zonă dubioasă din oraș, fără parcare dedicată, etc. Probabil că nu voi mai călca pe acolo.

PS: În mod cert am nevoie de un aparat foto la care zgomotul cauzat de sensibilitatea ISO să nu fie de mărimea unui bob de orez… Și de o mână mai sigură.

Rotterdam, Olanda (11 noiembrie 2012)

Am avut nevoie de două zile ca să ajungem la Rotterdam. În prima zi am parcurs doar jumătate de drum. Ne-a speriat ploaia și ne-am întors. În a doua zi am parcurs întreg drumul. Ne-a speriat din nou ploaia, dar nu ne-am mai întors. Am decis să vizităm orașul olandez. A fost o alegere destul de bună. Rotterdam este un oraș incredibil de modern. Și asta din două motive: se află în Olanda, iar olandezii sunt foarte deschiși la minte; apoi, a fost oarecum demolat în mare parte în timpul celui de-al doilea război mondial. Deci au cam avut loc să construiască și să inoveze.

Este unul dintre cele mai mari porturi din Europa și al doilea oraș ca mărime din Olanda. Am reușit să mâncăm în cel mai de căcat “restaurant” din oraș: ceva ce asemăna cu un restaurant, dar era de fapt un fast-food cu mâncare cu specific… turcesc… Cred. Nu sunt sigur ce am mâncat acolo.

În fine, cea mai tare chestie din oraș mi s-a părut ansamblul de apartamente în formă de cuburi (Kubuswoningen). Interesant.